"Plumb" de George Bacovia este o poezie cunoscută care conține multe epitete:

Cu o tristețe de plumb
Se-nchid în toamnă cerurile...
Toamna... Prin plopi sună
Nostalgii grele de copilărie.
Și iarăși plumb... Pe străzi
Abia dacă mai trec oameni...
Și iarăși plumb... Sub tâmple
Bate-mi inima greu de-ndurare.
Dar, Doamne, ce mult e tăcere
Și ce mult e tristețe-n jur!
Și iarăși plumb... Mi-e sufletul
Un plumb de jale adâncă și sură.
O, cât de mult e de plumb
Lumea ce-n jurul meu se zbate!
Și iarăși plumb... Pe buze
Simt gustul amar al amintirii.

În lumea ce ne-nconjoară,
Văd flori închipuitoare,
Cu petalele-i moi și fine,
De culori vii și strălucitoare.

Zăresc copaci înalți și falnici,
Cu frunzele-i dese și frumoase,
Cu ramurile-i dornice și prea-vii,
Într-un dans sublim de armonioase.

Văd un cer atât de senin și dulce,
Cu norii-i albi și pufoși ca puf,
Cu soarele-i cald și plin de foc,
Într-un joc uimitor de adorabil suflet scuf.

Simt aerul răcoros și parfumat,
Cu mirosul-i dulce și acut,
Cu vântul-i blând și plin de zbor,
Într-un cântec fermecător și greu de spus.

Acestea-s doar câteva dintre epitete,
Ce descriu frumusețea lumii ce ne înconjoară,
Dar adevărul-i că-n fiecare zi,
Sunt multe altele ce ne încântă și ne-nsoară.

"Rugăciune" de Lucian Blaga este o poezie cunoscută care conține multe epitete:

Doamne, atât de mult e alb în jur,
Și-atât de mult e pace-n tot ce-i viu!
E-atâta pace-n jur, atâta vis,
Și-atât de lin se-aud ecourile
Când pică-n lac piciorul de argint
Al vreunei păsări albe, în zbor...
Doamne, la umbra crucii Tale sfinte,
Cât e de senin tot ce-i sub soare!
Cât e de dulce viața-n jurul meu
Și-atât de mult e-albastru în lumină!
E douăzeci de ori albastru cerul
Și-atât de mult de alb și de curat
E-un nor ce trece-n zare, că-ți pare
Că nici nu-i nor, ci-un înger din Rai.
Doamne, atât de mult e alb în jur,
Și-atât de mult e pace-n tot ce-i viu!
E-atâta pace-n jur, atâta vis,
Că parcă-n cer s-a coborât pământul
Și parcă-n pământ a intrat cerul.
Căci totul-i alb sub ochii Tăi de mărire,
Și totul-i lin și totul-i liniștit,
Și toate sunt întru-un sfânt înțeles,
Și toate sunt întru-un sfânt mister.

"Iarna" de Nichita Stănescu este o poezie cunoscută cu multe epitete:

Iarna, pe ulița noastră mică,
E o muzică de cristal în aer,
Și casele-s cu turlă-n zăpadă
Și sunt câteva stele pe cer.

Iarna, pe drumul cel lin și alb,
E o liniște de basm și vis,
Și sunt copaci cu crengi de gheață,
Și-n zăpadă îngeri și demoni.

Iarna, la geamul meu de copil,
E o vrajă de fulgi și de ger,
Și-amintiri cu mâini de lumină
Și povești cu zâne de fier.

Iarna, în sufletul meu și-n tine,
E o lumină de gheață și foc,
Și un cântec de stele și sânge,
Și-un mister de frumusețe și joc.

"Iarna" de Nichita Stănescu este o poezie cunoscută cu multe epitete:

Iarna, pe ulița noastră mică,
E o muzică de cristal în aer,
Și casele-s cu turlă-n zăpadă
Și sunt câteva stele pe cer.

Iarna, pe drumul cel lin și alb,
E o liniște de basm și vis,
Și sunt copaci cu crengi de gheață,
Și-n zăpadă îngeri și demoni.

Iarna, la geamul meu de copil,
E o vrajă de fulgi și de ger,
Și-amintiri cu mâini de lumină
Și povești cu zâne de fier.

Iarna, în sufletul meu și-n tine,
E o lumină de gheață și foc,
Și un cântec de stele și sânge,
Și-un mister de frumusețe și joc.