buna!imi dati si mie va rog frumos rezumatul basmului "ZANA ZANELOR" scrisa de Petre Ispirescu

Citeste-o si dupa povesteste-o

Un împărat viteaz, drept și înțelept, la bătrânețe a primit în dar de la Dumnezeu,un fecior.Feciorul se dovedi,la fel ca tatăl,silitor la carte,drept la judecată și deosebit de înțelept/matur pentru vârsta lui tânără.După ce nimeni nu a mai avut ce să-l învețe,Împăratul s-a gândit,ca orice tată,că i-a venit flăcăului vremea de însurat. Ele,fetele celorlalți împărați,tare ar mai fi vrut să aleagă pe una din ele,dar el nu și nu,că e prea tânăr pentru așa o destoinică încercare. Iată însă că Zâna Munților,cine știe cum,se îndrăgostise de el,și temătoare,se tot deghiza în turturică și-i ieșea în cale mereu. Văzând că nu reușește să-l apropie așa,Zâna se transformă într-o fată săracă și se angajă găinăreasă la curtea de păsări a castelului.Muncea grozav de bine,și fiul împăratului parcă,parcă nu-și mai putea lua ochii de la frumusețea și vrednicia ei.
Mergând la nunta fiului unui împărat vecin și prieten,flăcăul nostru se și prinse în horă cu o fată necunoscută,îmbrăcată într-un fel nemaivăzut până atunci.Tot așa,nuntă după nuntă,nu era horă sau joc unde fiul de împărat să n-o întâlnească pe frumoasa necunoscută.și să nu sufere amarnic pentru că nu știa nimic despre ea.La ultima nuntă însă,necunoscuta își pierdu în grabă,condurul/pantoful în noroi.Bineînțeles că prințul nostru își trimise credincioșii din casă-n casă să vadă pe care picior de domniță se potrivește încălțămintea fermecată. Tot ca-n poveste, ultima care mai rămăsese, găinăreasa își potrivi pantoful de parcă era turnat. Ea tăgăduia într-una,dar flăcăul nostru o arătă cu degetul și spuse părinților lui că EA va fi aleasa/soția lui. Zâna mărturisi că sentimentele pentru feciorul de împărat sunt atât de puternice că de dragul lui ea se leapădă de puterile ei nepământene pentru iubirea lui pământeană.

A fost ce-a fost: daca n-ar fi fost nici nu s-ar povesti.

A fost odata un imparat, - un imparat mare si puternic; imparatia lui era atat de mare, incat nici nu se stia unde se incepe si unde se sfarseste.

Unii ziceau ca ar fi fara de margini. Iar altii spuneau ca tin minte de a fi auzit din batrani ca s-ar fi batut odinioara imparatul cu vecinii sai, din care unii erau si mai mari si mai puternici, iara altii mai mici si mai slabi decat dansul.

Despre imparatul acesta a fost mers vorba cat e lumea si tara, cum ca cu ochiul cel de-a dreapta tot rade, iara cu cel de-a stanga tot lacrameaza neincetat. In zadar se intreba tara, ca oare ce lucru sa fie acela, ca ochii imparatului nu se pot impaca unul cu altul. Daca mergeau voinicii la imparatul, ca sa-l intrebe, el zambea a rade si nu le zicea nimic. Asa ramase vrajba dintre ochii imparatului o taina mare despre care nu stia nimeni nimic, afara de imparatul.

FATA POVESTESTE-O

Dar de ce nu citesti povetea si o povestesti??? cauta rezuntul pe internet