Care este alcatuirea interna si externa a fruzei ?

Frunza este organul vegetativ al plantelor responsabil pentru fotosinteză, respirație și transpirație. Structura sa poate fi analizată din două perspective: externă și internă.

Structura externă a frunzei:

1. Limbul: Partea lățită și plată a frunzei, de obicei de culoare verde datorită prezenței clorofilei. Este străbătut de nervuri care formează un sistem de susținere și transport al sevei.

2. Pețiolul: Codița care leagă limbul de tulpină, asigurând orientarea optimă a frunzei către lumină și transportul sevei între tulpină și limb.

3. Teaca: Porțiunea bazală a frunzei care înconjoară tulpina la nivelul nodului, oferind fixare și protecție.

Structura internă a frunzei:

1. Epiderma: Stratul unic de celule care acoperă atât fața superioară (epiderma superioară), cât și pe cea inferioară (epiderma inferioară) a frunzei. Epiderma protejează țesuturile interne și reglează schimburile de gaze și apă.

2. Mezofilul: Țesutul situat între cele două epiderme, responsabil de fotosinteză. Se împarte în două zone:

   • Parenchimul palisadic: Format din celule alungite, bogate în cloroplaste, situat sub epiderma superioară.

   • Parenchimul lacunar (spongios): Constituit din celule cu forme neregulate și spații intercelulare mari, facilitând circulația gazelor.

3. Nervurile: Structuri vasculare care traversează mezofilul, conținând xilem (pentru transportul apei și sărurilor minerale) și floem (pentru transportul sevei elaborate).

4. Stomatele: Porți mici situate în principal pe epiderma inferioară, formate din două celule de gardă care controlează deschiderea și închiderea ostiolului, reglând astfel schimbul de gaze și transpirația.

Această organizare complexă permite frunzei să îndeplinească eficient funcțiile esențiale pentru supraviețuirea și creșterea plantei.