Care sunt factorii care au contribuit la romanizarea daco-getilor?

1. Niciun istoric sau invatat latin contemporan nu a inregistrat ceva in sensul unei asa zise- romanizari, anume ca getii au renuntat la limba lor si au inceput sa vorbeasca idiomul latin.
2. Istoricii latini pomenesc doar cele 42 de Razboaie de Eliberare, care v-au fost ascunse (fiindca latinii spun limpede pentru ce luptau costobocii, carpii, dacii mari si ceilalti, la fel si pentru ce s-au ridicat rasculatii din provincie), de la moartea lui traian, din 117, pana in vremea lui Regalian, anul 259, la un an dupa ce LVM si LXIIIG sunt retrase de imp Galianus si trimise impotriva razvratitului Ingenuus, aclamat "imperator".
3. Colonii, si nu colonistii, sunt retrasi la 171/173 de Aurelian intr-o vasta actiune de evacuare. Sunt 8 surse latine contemporane care dau detalii. Recomand NICOLAE GOSTAR (este un istoric romanist recunoscut) "Soarta oraselor din Dacia dupa anul 271"
4.Concluzia cercetarilor de teren este unanima: depopularea oraselor romane cu pana la 95% in vremea lui Aurelian. La acea vreme orasele decad brusc, cad inclusiv sub loviturile populatiilor germanice. Sucidava este singurul oras care mai ramane in picioare pentru o vreme, era asezat in unul dintre cele doua capete de pod pe care romanii le mentin la nord de Dunare - pentru scurt timp.
Idiomul latin cunoscut nu a fost aproape niciodata vorbit in popor, cei din legiuni vorbeau in limbile lor, aveau zeii lor si propriile obiceiuri. Cunosteau SI idiomul latin si scrierea latina, cat de cat, fiindca ofiterii, pana pe la sf sec II erau cu totii latini (fara a sti, cu adevarat, daca ei vorbeau in casa acest idiom), majoritatea din aristocratie, faceau parte din Ordinul Cavalerilor, iar cei cu grade superioare din Ordinul Senatorilor.
5. Ocupatia unei parti din Dacia, mai putin de un sfert, este una, romanizarea alta, adica o nazbatie care nu se bazeaza pe nimic concret. Faptul ca au fost orase romane, ca s-au casatorit femei geto-dace cu soldati romani, majoritatea din alte neamuri decat cel latin, este perfect real, adevarat. Insa ce relevanta are acest lucru intr-o mare geto-daca?
6. Unitatea limbii române =
atat pe teritoriile stapanite de roma cat si la 500 - 600 de km de locurile unde au calcat romanii; inutil sa spun ca toate aceste pamanturi erau locuite de acelasi neam.
Imi vine sa zambesc citind ce este in commul de joc: daca erau latini in orase este normal ca acestia scriau in latina, era normal sa se gaseasca asemenea inscriptii. Insa cate inscriptii s-au gasit in restul tarii? Pe sute de mii de km patrati DOAR 4 INSCRIPTII IN LATINA! Nu continui, fiindca e jenant /cum nu aveau alta treaba taranii, oierii si ceilalti geti decat sa se apuce sa se "romanizeze", sa se apuce de tinut jurnale in latina!
7. slavona a fost folosita pe o suprafata mult mai mare decat latina si chiar de catre autohtoni, in cancelarii si in Biserica. Si totusi nu ne-am slavizat.
,
,
,
Putem continua pana maine, cu zeci de lucruri sau rationamente elementare, de bun-simt, pana la cele de finete.

Romanizarea nu este decat un mit prezent in capul unora care nu cunosc suficient istoria reala, izvoarele latine si traditia acestui popor. Cat stiau istoricii de acum 50-80 de ani intelege oricine percepe care era atunci nivelul cunoasterii atunci.

Factorii sunt colonistii, veteranii, urbanizarea, armata si administratia. Eu asa cred.

AA deci cred k aparitia popoarelor migratoare in sudul romaniei mai exact in dacia.acestea sunt:-romanii;-slavii etc

Romanizarea este elementul fundamental al procesului de etnogeneză.Romanizarea s-a desfăşurat în Antichitate, a început încă din sec. I î.Hr., a cuprins întregul teritoriu locuit de daco-geţi şi s-a implementat în toate compartimentele vieţii materiale i spirituale. Romanizarea este un proces specific lumii romane şi are două forme de manifestare obligatorii şi inseparabile: pătrunderea culturii şi civilizaţiei latine în orovincii şi preluarea lor de către populaţia autohtonă. în timpul acestui proces a avut loc un proces de sinteză culturală a celor două civilizaţii.

Romanizarea propiu-zisă începe în secolul II d.Hr. în urma cuceririi Daciei de către romani. După ce 1-a înfrânt definitiv pe Decebal în războiul dintre anii 105-106 d.Hr., Traian a început imediat transformarea statului dac în provincie romană, daco-geţii fiind supuşi procesului de romanizare, un rol important în cadrul acestui proces avându-1 limba latină. Limba latină era limba administraţiei, a justiţiei, a armatei, a veteranilor, a comerţului şi limba de predare în şcoli. Pentru acest din urmă caz avem reprezentări epigrafice de copii cu stili în mână la Germisara şi Micia. Multe dovezi ale continuităţii populaţiei locale sunt legate de ea; primele sunt cele cea. 3000 de inscripţii în limba latină din provincia Dacia, inscripţii descoperite de exemplu la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, Romula, Apulum etc. cărora li se adaugă cele peste 3500 din Moesia. Lor li se adaugă tăbliţele cerate de la Alburnus Maior şi împreună, atestă faptul că tinerii daci, înrolaţi în armate romană, se romanizau cu timpul la fel şi dacii aflaţi pe limes-uri. Un astfel de tânăr a fost „Aeliu Ariort", dac aflat, la un moment dat, în fruntea oraşului Drobeta, altul un anume Lucius Iulius Iulianus, numit înainte de primirea cetăţeniei romane Rundacio, iar Valerius Marcus, ostaş din Legiunea XI Claudia, avea trei băieţi cu numele de Decibalis, Seiciperis, Mumutzis. Astfel de exemple sunt numeroase.
Limba latină nu a rămas neschimbată în urma procesului de romanizare formând împreună cu substratul daco-moesic şi adstratul slav, limba română. Asta deoarece pe teritoriul cuprins între Carpaţii Păduroşi şi Balcani, adică în Dacia şi Moesia, până in secolele VII-VIII limba latină evoluează spre o limbă unitară, de factură orientală. Această limbă numită de filologi limba română comună demonstrează că la acea dată, data pătrunderii slavilor, limba română era deja formată şi ei nu i-au mai putut modifica structura de bază, latină.
Migraţia slavilor şi statele sud-slave au contribuit însă la divizarea limbii comune cele patru dialecte: daco-român, în nordul Dunării, aromân, meglenoromân şi istroromân, ultimele trei în sudul Dunării.
Pe baza tuturor acestor date, componentele de bază ale limbii române, cele enumerate la început, au contribuţia cea mai mare în frecvenţa cuvintelor limbii din vocabularul fundamental: 10% substratul daco-moesic cu cele 160 de cuvinte şi envatele lor, 60% stratul latin şi 20% adstratul slav.
Astfel, pe teritoriul balcano-carpato-pontic s-au format prin romanizarea o-dacilor, limba română şi poporul român la care o contribuţie însemnată a avut-o si creştinismul.

- colonostii
-soldatii
-veteranii
-orasele
-administartia