ce e epitetul ?

Epitetul este cuvantul care exprima insusiri neobisnuite si care starneste sensibilitatea cititorului.Sper ca te-am ajutat destul!

Epitetul este o figura de stil de mai multe feluri,care se refera la insusirile personajelor/obiectelor dintr-o opera.

epitetul este insusirea neobisnuita adresata unui subst. sau verb dintr-o opera literara spor la treaba :)

Epitetul este figura de stil prin care se indica expresiv insusirea sau caracteristica unui obiect

epitetul este o figura de stil prin care se atribuie insusiri deosebite lucrurilor:)

Epitet – este cuvantul adaugat unui substantiv , verbpentru al clasifica estetic . Exprima o insusire a obiectului pe care il pune intr-o lumina noua impresionand cititorul .

„ Mii de coifuri lucitoare , mii de capete pletoase …"

Comparatia – este punerea in paralel a doi termeni pe baza unor asemanari pentru a evidentia caracteristicile unuia dintre ei .

Fata-i rosie ca marul .

Metafora – este inlocuirea unui termen obisnuit (propriu) cu altul neobisnuit (figurat) pe temeiul uni\or asemanari intre ei .

„Pe cer straluceste mingia de foc . „

Personificarea – este atribuirea de calitati omenesti unor lucruri , fiinte , fenomene.

Se realizeaza mai ales cu ajutorul verbelor , adjectivelor

„Spicele jucau in vant . „

Ilustreaza comunicarea om-natura , un motiv de baza inliteratura romana .

Este valorificata de creatorul popular cu multa maiestrie cat si marii scriitori culti .

Inversiunea – este schimbarea topici normale pentru a sublinia un anumit cuvant care va impune atentiei o idee .

„Intr-o salbatica splendoare . „

Hiperbola – este marirea sau micsorarea exagerata a realitatii pentru obtinerea unor efecte artistice .

„ Minte de ingheata apele . „

Antiteza – este aproprierea a doi termeni opusi pentru a pune mai bine in valoare caracteristicilor lor .

Mihai si Pasa din „ Pasa Hasan . „

Enumeratia – este enumeratia succesiva a partilor componente ale unui intreg sau o insusire de termeni de acelasi fel pentru a sublinia caracteristice intregul descris .

„ Vin tantarii , gandaceii, carabusii si lautarii ."

Repetitia – este repetarea cu intentii expresive a unor sunete , cuvinte , sintagme , propozitii , fraze , fragmente

„ Vajind ca vijelia „

Epitetul este figura de stil constând în determinarea unui substantiv sau verb printr-un adjectiv, adverb etc., menit să exprime acele însuşiri ale obiectului care înfăţişează imaginea lui aşa cum se reflectă în simţirea şi fantezia scriitorului.

"Epitetul nu este o figură de stil în sine, ci numai un purtător de figuri de stil. Orice atribut, nume predicativ sau circumstanţial de mod este numit epitet când conţine în acelaşi timp o metaforă, o metonimie, o sinecdocă, o hiperbolă etc., sau când face el însuşi să apară o asemenea figură. Dacă nu cuprinde aşa ceva, atunci el nu este epitet."

Nu orice element determinant (adjectiv sau adverb) este epitet. În situaţii ca cele din textele de mai jos determinarea este neutră din punct de vedere stilistic, fără să implice participarea imaginaţiei sau afectivităţii scriitorului:

* " şi părinţii, şi fraţii, şi surorile îmi erau sănătoşi." (I. Creangă, Amintiri din copilărie)
* "Atâta obidă se abătu asupra lui, încât sub pleoapele închise închipuirea-i dădi buzna ." (Ionel Teodoreanu, La Medeleni)

Dacă în cazul exemplului de mai sus reprodus din opera lui I. Teodoreanu, adjectivul "închise" ar fi înlocuit cu altul, care să presupună o metaforă, cum ar fi "zăvorâte", atunci termenul câştigă în expresivitate şi devine epitet.

În versurile lui Tudor Arghezi din poezia Testament:

"În seara răzvrătită care vine
De la străbunii mei până la tine

Durerea noastră surdă şi amară",

epitetul "răzvrătită" presupune la bază o personificare, iar epitetele "surdă" şi "amară" sunt rezultatul unei metonimii în care s-a înlocuit efectul prin cauză.

Epitetele au rolul important de plasticizare a imaginii artistice precum şi cel de atragere a cititorului.

1. Felul substantivelor
Dupa inteles (natura denumirii):
-compuse (masa, scolar, prieten)
-proprii (Maria, Venus, Arad)
Dupa alcatuire (forma):
-simple (casa, Iasi, om)
-compuse (prin contopire: untdelemn)(prin alaturare: zi-lumina)
%Atentie!

1.Substantivele simple pot fi primare (carte, perna etc.)sau derivate cu sufixe (bunatate, geamgiu, indoiala etc.)

2.Substantivele compuse sunt formate din doua sau mai multe cuvinte cu sens unitar

3.Se scriu cu cratima substantivele compuse dintr-un substantiv in N si unul in G (floarea-soarelui) din doua substantive legate prin prepozitie (cal-de-mare), dintr-un substantiv si un adjectiv (argint-viu), dintr-un substantiv si un verb (gura-casca)

4.Se scriu intr-un cuvant substantivele compuse in care componentele nu-si mai pastreaza individualitatea morfologica (bunavointa) G-D (bunavointei, nu bunei vointe)

5.Substantivele proprii de scriu cu majuscula, indiferent de locul pe care il ocupa in propozitie sau fraza.

2.Genul substantivelor

In limba romana substantivul are trei genuri: masculin, feminin, neutru

Genul masculin pentru fiinte de sex barbatesc sau lucruri care, prin obisnuinta sunt socotite masculine(om, cal, pom)
Genul feminin pentru fiinte de sex femeiesc sau lucruri considerate, prin traditie, feminine (pisica, floare, carte)
Genul neutru, in general, nume de lucruri (cer, stilou, nume)

Substantive epicene- acele nume de animale, pasari sau insecte care au o singura forma pentru masculin si feminin (gandac, tantar, fluture, elefant etc.)

Substantive mobile- nume de fiinte care au o forma pentru masculin (copil, profesor) si alta pentru feminin (copila, profesoara)

Motiunea- procesul cu ajutorul caruia se formeaza substantivele feminine din cele masculine si/sau invers (elev/eleva, rata/ratoi etc.). Cele mai frecvente sufixe motionale sunt: feminine (-a, -ita, -easca, -ca, -oaica, -toare), masculine (-oi, -an)

3. Numarul substantivelor
Substantivele din limba romana prezinta forme de singular (elev, scoala) si de plural (elevi, scoli)
Masculin Feminin Neutru
Singular Plural Singular Plural Singular Plural
Ć/pom i/pomi a/clasa e/clase Ć/parc -uri/parcuri
u, u/codru, leu i, i codri,lei a/banca i/banci Ć/orase e/orase
e/munte i/munti e/parte i/parti u, u/lucru, tablou -uri/lucruri, tablouri
a/tata i/tati Ć/manta le/mantale u, u/cadru, curcubeu e/cadre, curcubeie
a/marfa -uri/marfuri u/studiu i/studii
e/vreme -uri/vremuri
Ć- desinenta zero

Alternante vocalice la radicalul substantivului in trecerea de la singular la plural: a/a (rana/rani) a/e (masa/mese) a/e (bat/bete) a/i (cuvant/cuvinte) o/oa ( covor/covoare) oa/o (comoara/comori)

Alternante consonantice: d/z (lada/lazi) t/t (baiat,baieti) s/s (urs/ursi) g/g (dunga/dungi) c/c (fiica/fiice) l/Ć (cal/cai) str/str ( astru/astri)

Substantive defective de numar:
-cu forme numai la singular (nume de materii,insusiri,stari sau ape,munti,persoane,locuri) comune (grau,var) si proprii (Siret Traian)
-cu aceeasi forma si la sigular si la plural (pui, tei, unchi, invatatoare, nume)
-cu forme numai la plural (unele nume de materii, nume de locuri, munti) comune (icre, calti) proprii (Iasi, Balcani)
Substantive cu forme multiple de singular (oapete/oaspe; pantece/pantec) sau de plural cu acelasi inteles (boli/boale; coli/coale) cu inteles diferit (coarne/corni/cornuri)

Substantive colective (a caror forma de singular are inteles de plural):
-substantive simple(primare): hoarda, herghelie, stol, turma, trib etc.
-substantive derivate: alunis, frunzis, taranime, stejaris etc.
%Atentie! Forma de plural a unor nume de materie (alamuri, dulceturi, matasuri etc) defective, in mod normal, de acest numar, are sensul; unui plural colectiv, indicand soiuri, sortimente sau bucati din materia respectiva

Declinarea substantivului
Declinarea substantivelor nearticulate sau articulate nehotarat

Declinarea substantivelor articulate hotarat
Declinarea substantivelor proprii (nume de persoane)
Declinarea substantivelor proprii nume geografice compuse

a)doua substantive in acelasi caz: N-Ac Targu-Jiu; G-D Targu-Jiului

b)doua substantive, al doilea in genitiv: N-Ac Vatra Dornei; G-D Vetrei Dornei

c)doua propozitii legate prin prepozitie: N-Ac Curtea de Arges; G-D Curtii de Arges

d)un substantiv si un adjectiv: N-Ac Valea Lunga;G-D Vaii Lungi

4.Cazurile substantivului
Nominativ (cine? ce?)
-subiect:Lui i se cuvine aceasta cinste.
-nume predicativ (intotdeauna in relatie cu un verb copulativ):Radu este un copil bun.
-apozitie(...


Ortografia substantivelor la cazurile nominativ si acuzativ
Substantive masculine

I. Substantivele masculine terminate la nominativ si acuzativ singular nearticulat in vocala -u, precedata de doua sau trei consoane, din care ultima este r sau l, se scriu la nominativ si acuzativ plural nearticulat cu un singur -i, iar la forma articulata, cu -ii. Primul -i este semnul pluralului, iar al doilea este articolul hotarat.
N.Ac. Singular nearticulat: (un) - codru, tigru, membru, cioclu
Plural nearticulat: (niste) - codri, tigri, membri, ciocli
Plural articulat: codrii, tigrii, membrii, cioclii - (acestia)

In rostirea acestor substantive la plural este greu de observat deosebirea dintre forma articulata si cea nearticulata, de aceea se fac deseori greseli in ce priveste scrierea cu â�i sau â�ii. Pentru a nu gresi, observati urmatoarele situatii,care va pot servi ca mijloc de control:
1. Substantivul este nearticulat, deci se scrie cu un singur â�-iâ�:
a. cand este precedat de articolul nehotarat niste, sau de un numeral (cardinal propriu-zis ori distributiv), un adjectiv ori un adjectiv pronominal (in afara de toti), toate cu functia de atribut al substantivului pe care il precede;
b. cand are functia de atribut si este precedat de prepozitia de:
a [niste; (cate) doi; buni(i); acesti; ceilalti ]- codri, tigri, membri
b intinderi de codri; dresor de tigri.
2. Substantivul este articulat, deci se scrie cu "-ii":
a. cand este precedat de adjectivul pronominal toti; sau de un numeral colectiv;
b. cand este urmat de un adjectiv pronominal - de un numeral colectiv- sau de un substantiv ori pronume la genitiv, fara articolul al, a, ai, ale:
a. [toti, amandoi, tustrei, toti trei]- codrii, tigrii, membrii;
b. [codrii, tigrii, membrii] - acestia, ceilalti, nostri, toti, amandoi, tustrei, toti trei

3. Cand substantivul nu se afla in nici una din situatiile de mai inainte, date ca mijloc de verificare, trebuie sa va conduceti in scrierea lor dupa inteles:
- daca este vorba de codri, tigri, membri oarecare, substantivul nu se articuleaza, deci se scrie cu un singur "-i";
- daca este vorba de anumiti codri, tigri, membri despre care s-a vorbit mai inainte sau care sunt cunoscuti vorbitorilor, substantivul se articuleaza, deci se scrie cu "-ii": "Pe munte sunt codri" (codri oarecare); "Codrii coboara pana la poalele muntelui" (codrii despre care s-a vorbit mai inainte)

II. Substantivele masculine terminate la nominativ si acuzativ singular nearticulat in diftongul -iu (fiu, geamgiu, etc.) si substantivul copii se scriu la plural nearticulat cu doi -i iar la forma articulata, cu trei -i:
N.Ac. Singular nearticulat: (un) fiu, geamgiu, surugiu, uliu, copil
Plural nearticulat: (niste) fii, geamgii, surugii, ulii, copii
Plural articulat: fiii, geamgiii, surugiii, uliii, copiii
La pluralul nearticulat primul -i face parte din radacina cuvantului, iar al doilea este semnul pluralului; al treilea -i de la pluralul articulat este articolul hotarat.
Verificarea ortografiei cu -ii sau -iii se poate face, ca si pentru substantivele codri, tigri - codrii, tigrii, tinand seama de faptul ca la substantivele fiu, gemgiu, copil avem doi -i la pluralul nearticulat si trei -i la pluralul articulat.

III. Toate celelalte substantive masculine cu alte terminatii decat cele mentionate la punctele I si II se scriu la nominativ si acuzativ plural cu un singur -i cand sunt nearticulate si cu doi -i cand sunt articulate:
N.Ac. nearticulate: (niste) oameni, frati ochi, tei, cai;
articulate: oamenii, fratii, ochii, teii, caii.
Mijloacele de control pentru ortografia cu un singur -i sau cu -ii sunt aceleasi ca si la substantivele codru,membru, tigru, etc.:
1a) [niste, buni, doi, acesti, ceilalti] - oameni, frati, ochi, tei, cai.
b) Atribute substantivale precedate de prepozitia de: grup de oameni, flori de tei, herghelie de cai.
2a) [toti, amandoi, tustrei, toti trei] - oamenii, fratii, ochii, teii, caii.
b)[oamenii, fratii, ochii, teii, caii] - acestia, ceilalti, nostri, toti, amandoi, tustrei, toti trei
fratii Mariei (ei); caii vecinului (lui).
3. Ne trebuie oameni. [oameni, cu sens general (= oameni oarecare)];
Oamenii sa fie priceputi. (oamenii despre care s-a vorbit mai inainte).
4. In afara de aceasta verificare gramaticala, pentru substantivele discutate aici, exista si un mijloc de verificare fonetica. Aceste substantive au la forma nearticulata a pluralului o silaba mai putin decat la forma articulata:
Forma nearticulata: frati (o silaba); oa-meni (doua silabe); pri-e-teni (trei silabe)
Forma articulata: fra-tii (doua silabe); oa-me-nii (trei silabe); pri-e-te-nii (patru silabe)

Dupa cum se vede din despartirea cuvintelor in silabe, -i de la forma nearticulata nu poate forma silaba cu consoana aflata inaintea lui, pentru ca el nu este o vocala, ci numai un semn al pluralului. In silabele frati, (oa)-meni, (pri-e)-teni,sunetele s-au grupat pentru a forma silaba in jurul vocalelor a sau e. La forma articulata avem o silaba in plus, datorita articolului -i, exprimat printr-o vocala: oa-me-nii.
Deci un mijloc sigur de control pentru substantivele din aceasta categorie poate fi despartirea cuvintelor in silabe. Daca sunetul "-i" auzit la sfarsitul unui substantiv masculin la numarul plural, formeaza silaba cu consoana dinaintea lui, inseamna ca substantivul este articulat, deci trebuie scris cu doi "-i": fra-tii, oa-me-nii, pri-e-te-nii. Vom spune:
[niste, buni, acesti, ceilalti, doi] - frati, oa-meni, pri-e-teni
toti - fra-tii, oa-me-nii, pri-e-te-nii
[fra-tii, oa-me-nii, pri-e-te-nii] - acestia
Nu putem spune: niste fra-tii,niste oa-me-nii, niste pri-e-te-nii sau doi fra-tii,doi oa-me-nii, doi pri-e-te-nii etc., ci niste frati, oa-meni, pri-e-te-ni etc.

Substantive feminine
Substantivele feminine terminate la nominativ si acuzativ singular in -ie in hiat (cam-pi-e) au urmatoarele forme la nominativ si acuzativ plural, articulat si nearticulat:
N.Ac. Singular nearticulat: (o) vie, campie, propozitie, poezie
Plural nearticulat: (niste) vii, campii, propozitii, poezii
Plural articulat: viile, campiile, propozitiile, poeziile
Dupa cum se vede, atat la pluralul nearticulat, cat si la pluralul articulat, aceste cuvinte se scriu cu doi -i. Primul -i face parte din radacina cuvantului, iar al doilea este semnul pluralului.

Substantivele neutre

Substantivele neutre terminate la nominativ singular nearticulat in diftongul -iu au urmatoarele forme articulate si nearticulate la nominativ si la acuzativ plural:
N.Ac. Singular nearticulat: fluviu, studiu
Plural nearticulat: fluvii, studii
Plural articulat: fluviile, studiile
Primul -i face parte din radacina cuvantului, iar al doilea este semnul pluralului. Fiti atenti la forma de plural articulat, la care cei doi -i se afla in interiorul cuvantului: fluviile, studiile.

pt mai multe informatii actioneaza saitul
http://www.referatele.com/referate/romana/online43/Epitetul---Figura-de-semnificatie---epitet-referatele-com.php

epitetul este o figura de stil care arata insusiri deosebite ale lucrurilor