cine imi poate da o compunere cu titlul'o plimbare prin padure' pls

Era odata un catel care se plimba prin padure.Padurea accea era foarte placuta pentru el. Aer curat si ciripit de pasari......

Si continui tu Anonimule sau Anonimo

era o zi de vara eu si prietena meau am mers la o plimbare prin padure. am plecat dec acsa am intrat in padure si am dat de un iepuras a fost tare dragalas ssi avea o blana p;e el foarte pufoasa ne-am plimbat prin padure a fosdt foarte frumos copiciv era infuziti cu un verde asa de frumos era foarte frumos cantecele pasarilor cucul canta era magnific dar sa factu deara si trebiua sa pleca acasa am ajuns acasa a ffost i zi magnifica.

in padure este frumos

fati singur temele si nu astepta mur in gura..:P

Intr-o zi mergeam prin padure si ma-m intilnit c-o pulicica care o inchema Anonim.sii iam spus ca sa se duca-n nahui.d:d:((((

MS PT AJUTOR

Era o dimineata insorita de vara.Dupa o saptamana agitata trebuia sa vina si weekendul mult asteptat.
Eu am iesit cu bicicleta pentru o plimbare lunga prin padure. Pe drum am observat ca cerul era putin innorat dar nu imi faceam griji deoarece nu credeam ca o sa ploua.
La kilometrul sapte m-am oprit la un izvor ca sa beau putina apa, observand dupa aia ca cerul este plin de nori si soarele nu se mai vedea, dar eu, optimist m-am urcat din nou pe bicicleta si mi-m continuat drumul, in spatele meu fiind o ceata groasa. Atunci m-am hotaratsa ma intorc acasa, dar intrand in acea ceata am nimerit chiar in mijlocul furtunii. Stropii mari de ploaie paleau cu mare viteza frunzele batranilor copaci , tunetele auzindu-se de departe.
Inaintand prin ceata deasa am observat doua lumini stranii in fata mea. La inceput nestiind ce sunt , dar dupa ce m-am apropiat am observat ca era masina parintilor mei care ma cautau
Ina final am ajuns cu bine acasa, toate fiind bune si frumoase.

Este o dupa-amiaza dezmierdata de vantul plapand de toamna. Dupa o saptamana agitata trebuia sa vina si weekendul. Eu, impreuna cu tata, mama si fratele meu mergem la tara, la bunica, intru cat aceasta ne asteapta cu strugurii cu boabe ca perlele negre, cu merele aurii, parfumate si miez dulce, gutui si bineinteles, faimoasele ei placinte, pe care le face mereu cand vin nepotii la ea.
Pe drum tata opreste neasteptat masina langa o padure trista, pustie, aproape moarta, ignorata de verde. Imi dau seama ca singurii amici care i-au mai ramas sunt vantul si frigul. Tata insita sa o privim cu atentie si sa observam vraja padurii toamna.
Nu dureaza mult si descopar de ce tata pare atat de incantat de acest peisaj mirific. Aceasta padurea nu este alta decat cea, in care vara trecuta, veneam la iarba verde. Nu- mi vine sa cred ! Totul este atat de diferit… Ma plimb domol pe poteca impodobita de frunzele si nucile imbracate in camasi zdrentuite din care curge mustul amar. Stratul gros al frunzelor galben-maronii a reusit sa margineasca cararea.
Intru in padure si vad uimita cum pare totul o magie a locurilor tainice, a locurilor ce ar putea insemna o minunatie pentru multi dintre noi.Farmecul toamnei a schimbat totul in ceva nevazut ,trecand de « foarte frumos » si ajungand la expresia « ceva ce n-a mai vazut pamantul » .Nu a uitat de raul ce inca si-a mai pastrat limpezimea, covorul multicolorelor frunze ce se intinde la nesfarsit si desigur de ceea ce o acopera,cerul , patat cu fum amestecat ce-a devenit gri. Copacii sunt tristi fiindca le-au pierit multi frati ,maroniul inchis fiind culoarea lor de baza. Fiecare lucru are o taina a sa ,una mai speciala ca alta. Poate nimic nu ar fi fost la fel fara strigatul cerbului infrigurat de batranul vant ce se crede domnitorul tuturor. Soarele palid printre ramurile nemiscate ne va mai lumina si inca atat. Dar deodata, ploaia incepe sa palmuiasca parca cu fiecare picatura tulpina copacilor , vantul ridica frunzele ude de la pamant ,iar fulgerele ,tunetele le sperie si
mai mult pe putinele vietuitoare. Noi ne urcam repede in masina si vad cum ceata zglobie ii joaca feste padurii .Greierii, pe aripi pudrati cu bruma sunt tristi acum ca vor rabda ,din nou o iarna intreaga , de foame.
Racoarea serii se lasa incet ,iar noaptea isi asterne perdeaua peste pamnatul mohorat. Tata porneste repede masina, pentru a nu o mai lasa pe bunica sa ne mai astepte mult si sa nu se raceasca placintele. Nu uit insa sa observ un lucru .Nu doar pasarile calatoare nu se mai afla in acest peisaj ci nici picior de om ,care nu stie sa aprecieze vraja padurii in plina toamna.

este o zi frumoasa de toamna.eu tata mama si surorile mele de hotaram sa mergem la bunici.noi stiam,ca bunica de astepta mereu cu bratele deschise,cu mere argintii ca soarele gutui si gustoasele ei placinte.deodata tata opreste masita,si vedea un loc asa de pustiu incat nu stia ce e.eu iam spus lui tata.tata tata asta e o padure da nu e ingrijita de loc.noi am oprin masina si neam dat jos.continua tu anonima cred k esti mare

ma plimb prin padure si ajug acasa

habar nu am :)))))))

Este o dupa-amiaza dezmierdata de vantul plapand de toamna. Dupa o saptamana agitata trebuia sa vina si weekendul. Eu, impreuna cu tata, mama si fratele meu mergem la tara, la bunica, intru cat aceasta ne asteapta cu strugurii cu boabe ca perlele negre, cu merele aurii, parfumate si miez dulce, gutui si bineinteles, faimoasele ei placinte, pe care le face mereu cand vin nepotii la ea.
Pe drum tata opreste neasteptat masina langa o padure trista, pustie, aproape moarta, ignorata de verde. Imi dau seama ca singurii amici care i-au mai ramas sunt vantul si frigul. Tata insita sa o privim cu atentie si sa observam vraja padurii toamna.
Nu dureaza mult si descopar de ce tata pare atat de incantat de acest peisaj mirific. Aceasta padurea nu este alta decat cea, in care vara trecuta, veneam la iarba verde. Nu- mi vine sa cred ! Totul este atat de diferit… Ma plimb domol pe poteca impodobita de frunzele si nucile imbracate in camasi zdrentuite din care curge mustul amar. Stratul gros al frunzelor galben-maronii a reusit sa margineasca cararea.
Intru in padure si vad uimita cum pare totul o magie a locurilor tainice, a locurilor ce ar putea insemna o minunatie pentru multi dintre noi.Farmecul toamnei a schimbat totul in ceva nevazut ,trecand de « foarte frumos » si ajungand la expresia « ceva ce n-a mai vazut pamantul » .Nu a uitat de raul ce inca si-a mai pastrat limpezimea, covorul multicolorelor frunze ce se intinde la nesfarsit si desigur de ceea ce o acopera,cerul , patat cu fum amestecat ce-a devenit gri. Copacii sunt tristi fiindca le-au pierit multi frati ,maroniul inchis fiind culoarea lor de baza. Fiecare lucru are o taina a sa ,una mai speciala ca alta. Poate nimic nu ar fi fost la fel fara strigatul cerbului infrigurat de batranul vant ce se crede domnitorul tuturor. Soarele palid printre ramurile nemiscate ne va mai lumina si inca atat. Dar deodata, ploaia incepe sa palmuiasca parca cu fiecare picatura tulpina copacilor , vantul ridica frunzele ude de la pamant ,iar fulgerele ,tunetele le sperie si
mai mult pe putinele vietuitoare. Noi ne urcam repede in masina si vad cum ceata zglobie ii joaca feste padurii .Greierii, pe aripi pudrati cu bruma sunt tristi acum ca vor rabda ,din nou o iarna intreaga , de foame.
Racoarea serii se lasa incet ,iar noaptea isi asterne perdeaua peste pamnatul mohorat. Tata porneste repede masina, pentru a nu o mai lasa pe bunica sa ne mai astepte mult si sa nu se raceasca placintele. Nu uit insa sa observ un lucru .Nu doar pasarile calatoare nu se mai afla in acest peisaj ci nici picior de om ,care nu stie sa aprecieze vraja padurii in plina toamna.

Narativa?
Esti clasa a 0 :))

habar nam

Intr-o zi de vara eu si fratele meu am plecat in padure la o plimbare si sa vedem unele animal din apropierea drumului si al raului.
- vai! uite un lup si un urs care beau apa,din rau.eu cand i-am vazut m-am impiedecat si am picat, au! din padure se auzea un zgomot si nu stiam ce era , atunci am mers sa vedem ce se auzea.
-poc, poc,poc! se aude de langa un copac,era un om care taia lemne.
dupa aceasta aventura ne-am intors acasa si i-am povestit mamei aventura.

Intr-o zi de vara eu si fratele meu am plecat in padure la o plimbare si sa vedem unele animal din apropierea drumului si al raului.
- vai! uite un lup si un urs care beau apa,din rau.eu cand i-am vazut m-am impiedecat si am picat, au! din padure se auzea un zgomot si nu stiam ce era , atunci am mers sa vedem ce se auzea.
-poc, poc,poc! se aude de langa un copac,era un om care taia lemne.
dupa aceasta aventura ne-am intors acasa si i-am povestit mamei aventura.

Intr-o zi de vara eu si fratele meu am plecat in padure la o plimbare sa vedem unele animale din apropierea drumului si al raului.
- vai! uite un lup si un urs care beau apa,din rau.eu cand i-am vazut m-am impiedecat si am picat, au! din padure se auzea un zgomot si nu stiam ce era , atunci am mers sa vedem ce se auzea.
-poc, poc,poc! se aude de langa un copac,era un om care taia lemne.
dupa aceasta aventura ne-am intors acasa si i-am povestit mamei aventura.

FUUUUUUUUUUUU

o plimbare prin padure

iikkiki

Cred ca iesti un coleg de-al meu din cla 6-a!
din scurtesti!
era o zii frumoasa de primavara soarele stralucea precum scanteia focului.
cerul era precum lacrima lasatata un copil gingas!
eu ma plimbam linistit cand deodata am vazut niste cirese si m-am urcat in copac!
noroc, ca era prietena mea (prietenul) si m-e zis stai linistit!
c

esti cls 6 a ?

da sunt si nu am nici o idee

intr-o zi blanda de primavara ,a lunii aprilie eu cu parinti si fratele meu am plecat la padure.Razele soarelui straluceau atat de tare incat iti inchipuiai ca este vara si florile dadeau rod in timp ce caprioarele isi faceau plimbarea de dupa-amiaza .Pasarile cantau de zor minunatele lor cantece iar noi ne jucam fabuloasele jocuri ale copilariei.Ni se parea ca padurea este o lume de basm,iar animalele ne erau prietene.Albinele roiau in timp ce culegeau polenul din florile de-abia inflorite

compunere la joaca cu lizuca si patrocle
max 10 randuri

Intr-o blanda zi de primavara , a lunii aprilie, eu cu parintii si cu catelul meu, am plecat la padure.Razele soarelui straluceau atat de tare incat iti inchipuiai ca este vara si florile dadeau rod in timp ce caprioarele isi faceau plimbarea de dupa-amiaza .
Pasarile cantau de zor minunatele lor cantece, iar noi ne jucam fabuloasele jocuri ale copilariei.Ni se parea ca padurea este o lume de basm, iar animalele ne erau prietene.Albinele roiau in timp ce culegeau polenul din florile de-abia inflorite.
Plimbandu-ne prin padure am observat un izvor cu apa limpede, iar fluturii intinsese-ra o hora jucausa formand un curcubeu.Parea a fi un vis ce nu se mai termina, unul care ne minuna cu ceva nou cu fiecare pas facut de noi.Lumina se amesteca cu intunericul si noaptea pune stapanire peste intregul palat al padurii.Luna isi trimite razele calde care coboara printre ramurile unei salcii plangatoare.Venise noaptea!Toate animalele se grabeau sa ajunga la vizuine asa cum ne grabeam si noi sa ajungem acasa.