Conformarea faţă de un model elaborat de o cultură nu se rezumă la învesmântarea formelor umane, ci împrumută si aspectul unor intervenţii directe. Tatuajele sau inciziile, alungirile craniului sau modificările danturii, machiajele ceremoniale si mutilările religioase, tunsorile sau coafurile cu semnificaţii riguroase sunt numai câteva dintre modalităţile de a acţiona asupra corpului cu scopul de a-l remodela. Aceste intervenţii nu sunt motivate numai de o estetică corporală consacrată de tradiţiile locale. În toate civilizaţiile, corpul este considerat suport al forţei vitale, al sufletului, si devine, din această cauză, obiectul unor interpretări mitice. Tehnicile de „prefacere” a aspectului vizibil al persoanei au, de cele mai multe ori, menirea de a corecta formele, de a le oferi semnificaţiile profunde precizate de mit. Mărcile corporale, cu funcţii magice sau religioase, nu au numai rostul de a proteja, de a ne neutraliza orice acţiune malefică orientată împotriva persoanei, ci constituie adevărate sisteme de semne care compun aproape un limbaj. Ca orice limbaj, nici acesta nu are sens decât în interiorul convenţiilor care l-au fixat si l-au admis.carui stil ii apartina textul?