Anonim
imi poate spune cnv o compunere cu un iepuras fricos?va rog mult!
×
Răspuns
Anonim
Intr-o padure verzuie de smarald isi aveau casa un arici tepos si un iepure fricos. Poate parea o prietenie ciudata aceea dintre arici si iepure, insa in padurile lumii exista nenumarate asemenea parteneriate atipice, de aceea nu ar trebui sa va surprinda cand, uneori, drumurile vi se intersecteaza cu asa cupluri speciale.Viata ariciului si a iepurelui decurgea asa cum decurg vietile tuturor vietuitoarelor de pe acest pamant. Trebaluiau, se mai organizau, mancau, se mai distrau, intr-un cuvant existau cu tot ceea ce implica existenta.Imertxe erap iod rolec ataiv eredev amirp al ised ,asn de lina, din cand in cand, se mai loveau si ei de un damb in drum si incercau sa il depaseasca asa cum stiau ei mai bine, fiecare in maniera sa proprie si personala. Motivele divergentelor dintre ariciul cel spinos si iepurele cel fricos erau chiar aceste trasaturi dominante de personalitate. Iepurele se supara ca ariciul este spinos si intepator, iar ariciul se supara ca iepurele este prea fricos si prea pufos.Cdnagitsevni is dniiduts erudap nirp uabmilp es dna, ariciul se supara pe iepure ca se misca incet, ca este usor de distras de zgomotele padurii, ca topaie prea mult. Cand faceau planuri iepurele se supara ca ariciul prea simplifica totul si vede situatiile transant, fara a tine cont de niste variabile, pe care natura sa fricoasa le considera extrem de importante. Cand iepurele energic se agita in continuu pe langa casa, se supara ca ariciul sta nemiscat cu orele, iar ariciul se supara ca iepurele nu sta locului un minut agitandu-l fara incetare.Cerif nid soixna elerupei ,atelomard o col aeva dna suferea si se consuma, iar ariciul nu putea intelege pentru nimic in lume de ce totul trebuie inteles si rasucit pe toate partile, cand de fapt lucrurile puteau fi atat de simple. Cand se mai ciocneau prin casa mica din padure, uneori ariciul, fara a isi da seama, intepa blanita moale a iepurelui, iar iepurele nu intelegea de ce ariciul nu tine cont si de blanita lui.Sazuac nid ,dnac anap olocnid ep is asa tot i divergentelor dese si nesolutionate cei doi parteneri incepura sa se indeparteze unul de celalalt. Ariciul iesea singur la plimbare ca sa nu mai fie nevoit sa stea dupa iepurasul anxios. Iepurele incepu sa il evite cu grija prin casa ca sa nu se mai intepe in tepii neiertatori. Ariciul incepu sa stea mai putin pe acasa ca sa nu mai fie supus agitatiei continue a iepurasului. Iepurele incepu sa nu ii mai povesteasca ariciului despre sine si despre ceea ce il preocupa, caci ii devenise clar ca pe acesta il irita dilemele lui continue. Si tot asa si pe dincoace pana cand, cei doi, aproape ca nu mai erau nimic altceva decat niste politicosi colegi de casa padureata.
Mulțumesc 2
Răspuns
Anonim
Într-o pădure mare și frumoasă, trăia un iepuraș mic și fricos. Avea o blană pufoasă și o coadă scurtă, iar urechile sale lungi îi permiteau să audă orice zgomot din jurul său.
Cu toate acestea, iepurașul era mereu îngrijorat și speriat. Fiecare sunet îl făcea să se cutremure și să se ascundă în iarbă înaltă. De multe ori, se trezea în mijlocul nopții și începea să tremure de frică.
Prietenii lui încercau să-l ajute și să-l încurajeze, dar iepurașul nu putea să se schimbe. Își petrecea zilele ascunzându-se în tufișuri și evitând orice situație care i-ar fi putut provoca frică.
Într-o zi, când iepurașul se plimba prin pădure, a auzit un zgomot puternic. Inima i-a sărit în gât și a început să fugă cât putea de repede. Dar când s-a oprit, a realizat că nu era nimic de temut. Zgomotul provenea de la un copac care pierduse o creangă.
De îndată ce a realizat asta, iepurașul a simțit o eliberare. A înțeles că își pierduse prea mult timp ascunzându-se și evitând situațiile care i-ar fi putut provoca frică. A hotărât să își învingă temerile și să înceapă să exploreze lumea din jurul său.
De atunci, iepurașul a început să fie mai curajos și mai aventuros. A descoperit întreaga pădure și s-a făcut prieten cu toți locuitorii ei. A devenit foarte fericit și își petrecea zilele alergând prin iarbă și jucându-se cu ceilalți iepurași.
Acum, iepurașul nu mai era fricos. În schimb, era plin de curaj și determinare, pregătit să înfrunte orice provocare care i-ar fi apărut în cale.
Cu toate acestea, iepurașul era mereu îngrijorat și speriat. Fiecare sunet îl făcea să se cutremure și să se ascundă în iarbă înaltă. De multe ori, se trezea în mijlocul nopții și începea să tremure de frică.
Prietenii lui încercau să-l ajute și să-l încurajeze, dar iepurașul nu putea să se schimbe. Își petrecea zilele ascunzându-se în tufișuri și evitând orice situație care i-ar fi putut provoca frică.
Într-o zi, când iepurașul se plimba prin pădure, a auzit un zgomot puternic. Inima i-a sărit în gât și a început să fugă cât putea de repede. Dar când s-a oprit, a realizat că nu era nimic de temut. Zgomotul provenea de la un copac care pierduse o creangă.
De îndată ce a realizat asta, iepurașul a simțit o eliberare. A înțeles că își pierduse prea mult timp ascunzându-se și evitând situațiile care i-ar fi putut provoca frică. A hotărât să își învingă temerile și să înceapă să exploreze lumea din jurul său.
De atunci, iepurașul a început să fie mai curajos și mai aventuros. A descoperit întreaga pădure și s-a făcut prieten cu toți locuitorii ei. A devenit foarte fericit și își petrecea zilele alergând prin iarbă și jucându-se cu ceilalți iepurași.
Acum, iepurașul nu mai era fricos. În schimb, era plin de curaj și determinare, pregătit să înfrunte orice provocare care i-ar fi apărut în cale.
Mulțumesc 0
Anonim așteaptă ajutorul tău.
Adaugă răspunsul tău și câștigă puncte.