Anonim
povestire la Amintiri din copilarie clasa v
×
![]()
Răspuns
Anonim
a fost odata ca nici o data un copil care ii era lene sa invete .
Mulțumesc 10
Răspuns
efty_gaby14
In aceasta opera literara, scriitorul Ionel Teodoreanu ne descrie tristetea unei mame de copilul acesteia, fata de anii ce vor urma.
Doamna Deleanu privi cu nostalgie la podoaba capilara a fiului ei Danut. Buclele lui Danut aveau nuante variate: castanii pe dinafara, ruginii pe dinauntru si aramii pe la marginea suvitelor. Dimineata, parul lui Danut rasarea ca o gramada de lalele inflorite in gradinile somnului.
Mama se gandi la infatisarea copilului care nu va mai fi aceeasi odata cu trecerea la adolescenta. In timp ce atipise pe dormeza, mama i-a taiat o suvita in semn pentru anii ce vor urma.
Danut se servi cu ciocolata din sifonier si merse in sufragerie sa-l intampine pe unchiul Puiu.
Amintiri din copilarie
de Ion Creanga
In aceasta opera literara, scriitorul Ion Creanga ne infatiseaza peripetiile sale din copilarie.
Humulestiul era asezatpeste apa Neamtului si cuprindea trei parti: Vatra satului, Delenii si Bejenii. Humulestenii erau oameni gospodari, tot unul si unul, flacai voinici si fete mandre, carora le placea atat horele cat si munca, biserica frumoasa, cu preoti, dascali si enoriasi deosebiti.
In grija preotului si a baditei Vasile, s-a construit la poarta bisericii, o chilie, unde vor invata copiii satului. Preotul cu badita Vasile au mers din casa in casa si au sfatuit pe oameni sa dea copiii la scoala. In zilele urmatoare, s-au adunat la scoala o multime de copii, printer care si Nica, un baiat prizarit, rusinos si fricos si de umbra sa. Cea dintai scolarita a fost fiica preotului, Smarandita, o copila foarte inteligenta, care-i intrecea mai pe toti baietii si la invatatura dar si la “nebunii”.
Parintele adusese-n dar de scoala noua, doua obiecte foarte importante: “Calul Balan” si biciul botezat “Sf. Nicolai”, dupa hramul bisericii. Copiii s-au inspaimantat cand au aflat ca darurile primate, vor fi folosite la pedepsirea celora care vor comite greseli, dar si in ceea ce priveste invatatura si comportamentul.
Cea care a facut “poginogul” obiectelor primite, a fost chiar fiica preotului Smarandita, iar copiii speriati de patania acesteia, au fost imblanziti de catre preot cu pitaci si colacei. Copiii nu au incetat cu poznele, mergeau in cimitir si prindeau muste si bondari cu ceasloavele. Verificandu-le ceasloavele si vazandu-le insangerate, preotul le dadea drept lectie cu o urcare pe “Calul Balan” si cate un “Sf. Nicolai”.
Gandacelul
de Emil Garleanu
In aceasta opera literara, scriitorul Emil Garleanu ne prezinta peripetiile unui gandacel.
Pe gandacel il framanta gandul, cum aparuse pe lume si al cui era. Gandacelul parasise frunza care il adapostise si incerca sa cerceteze locurile din jurul sau. Incercand sa priveasca in sus, gandacelul ramase uimit de imensitatea boltii ceresti si a stralucirii soarelui. Gandacelul crezu ca el ar fi o faramita de lumina inchegata ratacita pe pamant. Gandacelul incerca sa-si puna visul in aplicare, pornindu-si calatoria pe tulpina unui crin. Drumetul obosise in lunga sa calatorie si se consola cu gandul ca se va odihni pe frunzulita crinului.
Soarele scapatase de amiaza si gandacelul nu parcursese nici un sfert din sfertul drumului. Voinicul a stat o clipa si s-a gandit ca pentru indeplinirea visului sau nastrusnic, i-ar trebui: zile, saptamani, luni intregi de umblat.
Vizita
de I. L. Caragiale
In aceasta opera literara, este vorba despre comportamentul unui copil pe nume Ionel Popescu, in timpul unei vizite.
Scriitorul face-o vizita d-nei Maria Popescu, cu ocazia onomasticii fiului ei Ionel si-i duce-n dar, o minge de cauciuc, foarte mare si elastica. Din discutiile purtate de d-na Popesu cu musafirul, reiese faptul ca aceasta era foarte preocupata de educatia fiului ei.
In timpul vizitei, Ionel are o comportare necuviincoasa si era sa rastoarne masina de gatit, in timp ce jupaneasa pregatea cafeaua. Dup ace si-a imprastiat peste tot jucariile, Ionel urca pe cal, cu toba atarnata de gat si cu trambita in gura, face-o galagie incat nu se mai aude nimic. La sugestia musafirului, Ionel arunca trambita si toba, ia sabia si-ncepe s-atace tot ce intalneste in cale. La strigatele jupanesei, de a nu fi data jos cu tava pe care se aflau dulcetile si cafelele, intervine d-na Popescu, care primeste din partea fiului, o puternica lovitura de spada-n obraz, dedesubtului ochiului drept.
Doamna Deleanu privi cu nostalgie la podoaba capilara a fiului ei Danut. Buclele lui Danut aveau nuante variate: castanii pe dinafara, ruginii pe dinauntru si aramii pe la marginea suvitelor. Dimineata, parul lui Danut rasarea ca o gramada de lalele inflorite in gradinile somnului.
Mama se gandi la infatisarea copilului care nu va mai fi aceeasi odata cu trecerea la adolescenta. In timp ce atipise pe dormeza, mama i-a taiat o suvita in semn pentru anii ce vor urma.
Danut se servi cu ciocolata din sifonier si merse in sufragerie sa-l intampine pe unchiul Puiu.
Amintiri din copilarie
de Ion Creanga
In aceasta opera literara, scriitorul Ion Creanga ne infatiseaza peripetiile sale din copilarie.
Humulestiul era asezatpeste apa Neamtului si cuprindea trei parti: Vatra satului, Delenii si Bejenii. Humulestenii erau oameni gospodari, tot unul si unul, flacai voinici si fete mandre, carora le placea atat horele cat si munca, biserica frumoasa, cu preoti, dascali si enoriasi deosebiti.
In grija preotului si a baditei Vasile, s-a construit la poarta bisericii, o chilie, unde vor invata copiii satului. Preotul cu badita Vasile au mers din casa in casa si au sfatuit pe oameni sa dea copiii la scoala. In zilele urmatoare, s-au adunat la scoala o multime de copii, printer care si Nica, un baiat prizarit, rusinos si fricos si de umbra sa. Cea dintai scolarita a fost fiica preotului, Smarandita, o copila foarte inteligenta, care-i intrecea mai pe toti baietii si la invatatura dar si la “nebunii”.
Parintele adusese-n dar de scoala noua, doua obiecte foarte importante: “Calul Balan” si biciul botezat “Sf. Nicolai”, dupa hramul bisericii. Copiii s-au inspaimantat cand au aflat ca darurile primate, vor fi folosite la pedepsirea celora care vor comite greseli, dar si in ceea ce priveste invatatura si comportamentul.
Cea care a facut “poginogul” obiectelor primite, a fost chiar fiica preotului Smarandita, iar copiii speriati de patania acesteia, au fost imblanziti de catre preot cu pitaci si colacei. Copiii nu au incetat cu poznele, mergeau in cimitir si prindeau muste si bondari cu ceasloavele. Verificandu-le ceasloavele si vazandu-le insangerate, preotul le dadea drept lectie cu o urcare pe “Calul Balan” si cate un “Sf. Nicolai”.
Gandacelul
de Emil Garleanu
In aceasta opera literara, scriitorul Emil Garleanu ne prezinta peripetiile unui gandacel.
Pe gandacel il framanta gandul, cum aparuse pe lume si al cui era. Gandacelul parasise frunza care il adapostise si incerca sa cerceteze locurile din jurul sau. Incercand sa priveasca in sus, gandacelul ramase uimit de imensitatea boltii ceresti si a stralucirii soarelui. Gandacelul crezu ca el ar fi o faramita de lumina inchegata ratacita pe pamant. Gandacelul incerca sa-si puna visul in aplicare, pornindu-si calatoria pe tulpina unui crin. Drumetul obosise in lunga sa calatorie si se consola cu gandul ca se va odihni pe frunzulita crinului.
Soarele scapatase de amiaza si gandacelul nu parcursese nici un sfert din sfertul drumului. Voinicul a stat o clipa si s-a gandit ca pentru indeplinirea visului sau nastrusnic, i-ar trebui: zile, saptamani, luni intregi de umblat.
Vizita
de I. L. Caragiale
In aceasta opera literara, este vorba despre comportamentul unui copil pe nume Ionel Popescu, in timpul unei vizite.
Scriitorul face-o vizita d-nei Maria Popescu, cu ocazia onomasticii fiului ei Ionel si-i duce-n dar, o minge de cauciuc, foarte mare si elastica. Din discutiile purtate de d-na Popesu cu musafirul, reiese faptul ca aceasta era foarte preocupata de educatia fiului ei.
In timpul vizitei, Ionel are o comportare necuviincoasa si era sa rastoarne masina de gatit, in timp ce jupaneasa pregatea cafeaua. Dup ace si-a imprastiat peste tot jucariile, Ionel urca pe cal, cu toba atarnata de gat si cu trambita in gura, face-o galagie incat nu se mai aude nimic. La sugestia musafirului, Ionel arunca trambita si toba, ia sabia si-ncepe s-atace tot ce intalneste in cale. La strigatele jupanesei, de a nu fi data jos cu tava pe care se aflau dulcetile si cafelele, intervine d-na Popescu, care primeste din partea fiului, o puternica lovitura de spada-n obraz, dedesubtului ochiului drept.
Mulțumesc 7
Răspuns
Anonim
care?
Mulțumesc 0
Răspuns
Anonim
In aceasta opera literara, scriitorul Ionel Teodoreanu ne descrie tristetea unei mame de copilul acesteia, fata de anii ce vor urma.
Doamna Deleanu privi cu nostalgie la podoaba capilara a fiului ei Danut. Buclele lui Danut aveau nuante variate: castanii pe dinafara, ruginii pe dinauntru si aramii pe la marginea suvitelor. Dimineata, parul lui Danut rasarea ca o gramada de lalele inflorite in gradinile somnului.
Mama se gandi la infatisarea copilului care nu va mai fi aceeasi odata cu trecerea la adolescenta. In timp ce atipise pe dormeza, mama i-a taiat o suvita in semn pentru anii ce vor urma.
Danut se servi cu ciocolata din sifonier si merse in sufragerie sa-l intampine pe unchiul Puiu.
Amintiri din copilarie
de Ion Creanga
In aceasta opera literara, scriitorul Ion Creanga ne infatiseaza peripetiile sale din copilarie.
Humulestiul era asezatpeste apa Neamtului si cuprindea trei parti: Vatra satului, Delenii si Bejenii. Humulestenii erau oameni gospodari, tot unul si unul, flacai voinici si fete mandre, carora le placea atat horele cat si munca, biserica frumoasa, cu preoti, dascali si enoriasi deosebiti.
In grija preotului si a baditei Vasile, s-a construit la poarta bisericii, o chilie, unde vor invata copiii satului. Preotul cu badita Vasile au mers din casa in casa si au sfatuit pe oameni sa dea copiii la scoala. In zilele urmatoare, s-au adunat la scoala o multime de copii, printer care si Nica, un baiat prizarit, rusinos si fricos si de umbra sa. Cea dintai scolarita a fost fiica preotului, Smarandita, o copila foarte inteligenta, care-i intrecea mai pe toti baietii si la invatatura dar si la “nebunii”.
Parintele adusese-n dar de scoala noua, doua obiecte foarte importante: “Calul Balan” si biciul botezat “Sf. Nicolai”, dupa hramul bisericii. Copiii s-au inspaimantat cand au aflat ca darurile primate, vor fi folosite la pedepsirea celora care vor comite greseli, dar si in ceea ce priveste invatatura si comportamentul.
Cea care a facut “poginogul” obiectelor primite, a fost chiar fiica preotului Smarandita, iar copiii speriati de patania acesteia, au fost imblanziti de catre preot cu pitaci si colacei. Copiii nu au incetat cu poznele, mergeau in cimitir si prindeau muste si bondari cu ceasloavele. Verificandu-le ceasloavele si vazandu-le insangerate, preotul le dadea drept lectie cu o urcare pe “Calul Balan” si cate un “Sf. Nicolai”.
Gandacelul
de Emil Garleanu
In aceasta opera literara, scriitorul Emil Garleanu ne prezinta peripetiile unui gandacel.
Pe gandacel il framanta gandul, cum aparuse pe lume si al cui era. Gandacelul parasise frunza care il adapostise si incerca sa cerceteze locurile din jurul sau. Incercand sa priveasca in sus, gandacelul ramase uimit de imensitatea boltii ceresti si a stralucirii soarelui. Gandacelul crezu ca el ar fi o faramita de lumina inchegata ratacita pe pamant. Gandacelul incerca sa-si puna visul in aplicare, pornindu-si calatoria pe tulpina unui crin. Drumetul obosise in lunga sa calatorie si se consola cu gandul ca se va odihni pe frunzulita crinului.
Soarele scapatase de amiaza si gandacelul nu parcursese nici un sfert din sfertul drumului. Voinicul a stat o clipa si s-a gandit ca pentru indeplinirea visului sau nastrusnic, i-ar trebui: zile, saptamani, luni intregi de umblat.
Vizita
de I. L. Caragiale
In aceasta opera literara, este vorba despre comportamentul unui copil pe nume Ionel Popescu, in timpul unei vizite.
Scriitorul face-o vizita d-nei Maria Popescu, cu ocazia onomasticii fiului ei Ionel si-i duce-n dar, o minge de cauciuc, foarte mare si elastica. Din discutiile purtate de d-na Popesu cu musafirul, reiese faptul ca aceasta era foarte preocupata de educatia fiului ei.
In timpul vizitei, Ionel are o comportare necuviincoasa si era sa rastoarne masina de gatit, in timp ce jupaneasa pregatea cafeaua. Dup ace si-a imprastiat peste tot jucariile, Ionel urca pe cal, cu toba atarnata de gat si cu trambita in gura, face-o galagie incat nu se mai aude nimic. La sugestia musafirului, Ionel arunca trambita si toba, ia sabia si-ncepe s-atace tot ce intalneste in cale. La strigatele jupanesei, de a nu fi data jos cu tava pe care se aflau dulcetile si cafelele, intervine d-na Popescu, care primeste din partea fiului, o puternica lovitura de spada-n obraz, dedesubtului ochiului drept.
Doamna Deleanu privi cu nostalgie la podoaba capilara a fiului ei Danut. Buclele lui Danut aveau nuante variate: castanii pe dinafara, ruginii pe dinauntru si aramii pe la marginea suvitelor. Dimineata, parul lui Danut rasarea ca o gramada de lalele inflorite in gradinile somnului.
Mama se gandi la infatisarea copilului care nu va mai fi aceeasi odata cu trecerea la adolescenta. In timp ce atipise pe dormeza, mama i-a taiat o suvita in semn pentru anii ce vor urma.
Danut se servi cu ciocolata din sifonier si merse in sufragerie sa-l intampine pe unchiul Puiu.
Amintiri din copilarie
de Ion Creanga
In aceasta opera literara, scriitorul Ion Creanga ne infatiseaza peripetiile sale din copilarie.
Humulestiul era asezatpeste apa Neamtului si cuprindea trei parti: Vatra satului, Delenii si Bejenii. Humulestenii erau oameni gospodari, tot unul si unul, flacai voinici si fete mandre, carora le placea atat horele cat si munca, biserica frumoasa, cu preoti, dascali si enoriasi deosebiti.
In grija preotului si a baditei Vasile, s-a construit la poarta bisericii, o chilie, unde vor invata copiii satului. Preotul cu badita Vasile au mers din casa in casa si au sfatuit pe oameni sa dea copiii la scoala. In zilele urmatoare, s-au adunat la scoala o multime de copii, printer care si Nica, un baiat prizarit, rusinos si fricos si de umbra sa. Cea dintai scolarita a fost fiica preotului, Smarandita, o copila foarte inteligenta, care-i intrecea mai pe toti baietii si la invatatura dar si la “nebunii”.
Parintele adusese-n dar de scoala noua, doua obiecte foarte importante: “Calul Balan” si biciul botezat “Sf. Nicolai”, dupa hramul bisericii. Copiii s-au inspaimantat cand au aflat ca darurile primate, vor fi folosite la pedepsirea celora care vor comite greseli, dar si in ceea ce priveste invatatura si comportamentul.
Cea care a facut “poginogul” obiectelor primite, a fost chiar fiica preotului Smarandita, iar copiii speriati de patania acesteia, au fost imblanziti de catre preot cu pitaci si colacei. Copiii nu au incetat cu poznele, mergeau in cimitir si prindeau muste si bondari cu ceasloavele. Verificandu-le ceasloavele si vazandu-le insangerate, preotul le dadea drept lectie cu o urcare pe “Calul Balan” si cate un “Sf. Nicolai”.
Gandacelul
de Emil Garleanu
In aceasta opera literara, scriitorul Emil Garleanu ne prezinta peripetiile unui gandacel.
Pe gandacel il framanta gandul, cum aparuse pe lume si al cui era. Gandacelul parasise frunza care il adapostise si incerca sa cerceteze locurile din jurul sau. Incercand sa priveasca in sus, gandacelul ramase uimit de imensitatea boltii ceresti si a stralucirii soarelui. Gandacelul crezu ca el ar fi o faramita de lumina inchegata ratacita pe pamant. Gandacelul incerca sa-si puna visul in aplicare, pornindu-si calatoria pe tulpina unui crin. Drumetul obosise in lunga sa calatorie si se consola cu gandul ca se va odihni pe frunzulita crinului.
Soarele scapatase de amiaza si gandacelul nu parcursese nici un sfert din sfertul drumului. Voinicul a stat o clipa si s-a gandit ca pentru indeplinirea visului sau nastrusnic, i-ar trebui: zile, saptamani, luni intregi de umblat.
Vizita
de I. L. Caragiale
In aceasta opera literara, este vorba despre comportamentul unui copil pe nume Ionel Popescu, in timpul unei vizite.
Scriitorul face-o vizita d-nei Maria Popescu, cu ocazia onomasticii fiului ei Ionel si-i duce-n dar, o minge de cauciuc, foarte mare si elastica. Din discutiile purtate de d-na Popesu cu musafirul, reiese faptul ca aceasta era foarte preocupata de educatia fiului ei.
In timpul vizitei, Ionel are o comportare necuviincoasa si era sa rastoarne masina de gatit, in timp ce jupaneasa pregatea cafeaua. Dup ace si-a imprastiat peste tot jucariile, Ionel urca pe cal, cu toba atarnata de gat si cu trambita in gura, face-o galagie incat nu se mai aude nimic. La sugestia musafirului, Ionel arunca trambita si toba, ia sabia si-ncepe s-atace tot ce intalneste in cale. La strigatele jupanesei, de a nu fi data jos cu tava pe care se aflau dulcetile si cafelele, intervine d-na Popescu, care primeste din partea fiului, o puternica lovitura de spada-n obraz, dedesubtului ochiului drept.
Mulțumesc 0