POVESTIREA IN SCRIS A POVESTIRII IARNA

Iarna a sosit din nou, aducând zăpadă, vânt și ger. Copacii se dezbrăcaseră de frunze și stăteau goi, ca niște schelete. Cerul era cenușiu, presărat doar cu câteva steluțe tinere care abia izbuteau să-și facă loc printre nori.

Un strat gros de zăpadă acoperea pământul, de la pădure până la mare. Animalele hibernau, pregătite să doarmă până primăvara. Iepuri, veverițe și șoareci căutau adăposturi calde, căci iarna era timpul lor de odihnă.

Doar păsările migratoare zburau departe, spre țări calde. Cele rămase, gâștele și rațele, se adunau pe lacuri și se pregăteau să zboare spre sud.

Oamenii rămăseseră cu casele, îmbrăcați în haine groase, mănuși și cizme de iarnă. Munceau încetișor, cu resemnare, știind că drumurile vor fi acoperite de zăpadă și niciun drum nu va fi deschis în perioada următoare.
Așteptau cu nerăbdare soarele, căci iarna este un anotimp liniștit și greu.

Așa a început iarna, cu frig, zăpadă și hibernare. Dar oamenii știau că primăvara va veni cu soarele să îi readucă la viață. Iarna este întotdeauna trecătoare, chiar dacă grea și întunecată. Anotimpul pasărei care aduce frunzele de iasomie.

Sper că această scurtă povestire despre iarnă și imaginile pe care le evocă pot fi plăcute și memorabile. Nu ezitați să-mi transmiteți impresiile și sugestiile voastre. Poveștile despre anotimpuri sunt unele dintre cele mai deosebite!